Endodontie
Caria dentară este cauzată de către bacteriile de la nivelul cavității bucale, care având substratul necesar din alimentele de zi cu zi, mai ales dulciuri şi în lipsa unei igienizări zilnice şi corecte pot cauza distrucții semnificative la nivelul dinților , acestia putându-şi pierde coroana în integritate fiind redusi la nivelul unei rădăcini restante.
Dintele este compus dintr-o coroană, care este vizibilă in cavitatea bucală si a cărei strat exterior de smalț reprezintă prima barieră în calea bacteriilor, si o rădăcină cu ajutorul căreia este implantat în osul maxilar. În interior, atât la nivelul coroanei si a rădăcinii dintele prezinta aşa-numita pulpă , care conţine vase de sange pentru nutriție (căci dintele este un organ viu) şi un nerv.
Pe măsură ce este distrusă coroana dentara bacteriile avansează în straturile profunde ale dintelui ajungând sa afecteze pulpa dentară. În acest moment dintele începe să sufere de aşa-numita pulpită, caracteristic fiind in această fază începutul clasicelor dureri dentare. Acestea la început sunt de intensitate mică, fiind doar provocate de către dulce sau rece. Se poate obţine o reducere temporară a durerii în urma de obicei a auto administrării a medicamentelor calmante. Pe măsură ce pulpita progresează şi cuprinde toată pulpa dentară atât de la nivelul coroanei şi a rădăcinii, durerile cresc în intensitate, ele putând fi provocate de o simplă atingere a dintelui in cauză cu limba sau chiar de la căldura de la pernă noaptea. Durerea poate apărea si spontan, fără o cauză aparentă, ea putând dura de la ore întregi până la a fi o durere constantă care nu mai cedează la nici un fel de medicație analgetică. În continuare se va forma puroi care la început va fi situat în interiorul dintelui pe locul unde înainte a fost pulpa iar în fazele avansate este depăşit spațiul dintelui, puroiul ajunge să invadeze osul maxilar şi dă naştere abcesului, moment în care este nevoie de administrare antibiotică iar procesul de vindecare va fi mai îndelungat.
Endodonția este ramura stomatologiei care se ocupa de tratamentul dinților cu suferințe pulpare constand intr-o serie de proceduri terapeutice in urma careia dintele va ramana pe arcada.
Intr-o prima faza, cea de tratament mecanico-antiseptic, in urma unei anestezii locale, pulpa bolnava este extirpata de la nivelul coroanei si a radacinii dentare cu niste instrumente special concepute in acest sens . Acestea sunt numite ace endodontice si pot sa aiba forma unui burghiu sau a unui braduț, avand scopul atat de a extirpa pulpa bolnava cat si de a curata canalul radicular, ele fiind permanent insotite in canalul radicular de catre solutii antiseptice ca hipocloritul de sodiu folosite pentru eliminarea bacteriilor din spațiul endodontic, si a-i da o forma adecvata pentru a putea fi umplut in urmatoarea faza. In continuare va fi etapa de obturație de canal, in cadrul careia canalul radicular ramas gol va fi umplut cu un cauciuc natural numit gutaperca. Scopul acestei proceduri este acela de a impiedica o viitoare infiltrație a bacteriilor care in aceste fel si-ar face cale catre osul maxilar si ar provoca o infecție la acest nivel. In cazul in care pulpita are o evolutie indelungata sau este depasit spațiul dintelui cu invadarea osului maxilar, incarcatura bacteriana a fost semnificativa iar dintele va fi umplut temporar cu hidroxid de calciu, acesta avand rol de distrugere a bacteriilor si de vindecare a osului maxilar infectat. In urma finisarii tratamentului de obturație de canal dintele poate fi plombat, acoperit cu o coroana sau chiar reconstruit cu un DCR (dispozitiv corono-radicular), in funcție de gradul sau de distrucție.
